Bun, Curat, Just!

Scopul Asociatiei Slow Food Turda este organizarea de activitati educationale pentru promovarea patrimoniului local, regional si national, din punct de vedere gastronomic si cultural precum si sustinerea dezvoltarii agrare.

luni, 14 februarie 2011

Blogmeet culinar


Poate putini sunt cei care stiu ca la Turda exista o comunitate a bloggerilor, a iubitorilor de publicatii web. Din aceasta comunitate, aflata inca in formare, fac parte persoane care provin din diferite domenii si au diferite hobby-uri. Lunar are loc o intalnire in care se discuta despre postari, despre ce mai e nou in aceasta lume digitala si de ce nu, despre ce se intampla in comunitatea de pe Valea Ariesului.
Intalnirea din februarie a fost rezervata artei culinare si pentru prima data bloggerii s-au intalnit la clubul de gatit Culinaria Turda, care a fost lansat oficial in decembrie 2010.
Bineinteles ca meniul a fost unul turdean, intalnirea find de fapt o lectie de cum se prepara Friptura de Turda. Si iacata cei 10 participanti au invatat sa prepare aceasta minunata delicatesa turdeana. Si pentru ca ne aflam la categoria retete haideti sa prezentam reteta.
Friptura de Turda este o mancare istorica, care a fost creata pentru a hrani producatorii si comerciantii din perioada interbelica, care veneau in inima Transilvaniei, la targul de la Turda, din toate colturile tarii, Turda fiind un punct important de trecere dinspre nord spre sud si dinspre est spre vest. Pentru ca nimeni nu avea mult timp pentru a manca, s-a inventat Friptura de Turda, pentru ca este foarte gustoasa si se prepara relativ repede. Ingredientele sunt simple, cea mai importanta fiind carnea de porc, care trebuieste sa fie din porcul bine crescut, hranit doar cu cereale. Se foloseau mai ales porcii mangalita sau yorkshire, cumparati de cele mai multe ori de la targurile din Ludus (MS). Apoi mai trebuieste saramura de la Salina din Turda (daca nu aveti e buna si sarea grunjoasa), lapte pentru a pune putin carnea la fragezit si bineinteles untura de porc. Se foloseau toate partile porcului, de la pulpa la burta si picioare, servindu-se dupa client, de fapt dupa buzunarul clientului. Pe vremea aceea nu se cantarea friptura, se vindea dupa ochi. Feliile groase de doua degete (cu tot cu grasime si soric) se increstau in asa fel ca prajite aratau ca un evantai, de iti era mai mare dragul sa musti din el si se servea cu o bucata mare de pita de casa alaturi de castraveti covasiti sau varza acra. Si bineinteles toate astea se stropeau cu un pahar din vinul de pe dealurile de deasupra Salinei. Astazi, Jakab Arpad, Arpi bacsi cum ii spunem noi, un batranel extraordinar de 87 de ani, mostenitorul retetei Fripturii, se implica foarte des in activitati de promovare a acestei delicatese turdene, pentru ca, dupa cum zice dansul, "TREBUIE sa invete turdenii sa o faca, ca sa nu moara reteta si trebuie sa fie mandri de ce au".

Ei, asta a fost povestea noastra de azi, vom reveni cu altele mai tarziu. Sper ca v-a placut mica escapada culinara a blogarilor turdeni.

Un comentariu: